Ce îmi supără neuronii

Salut. Sunt Tom. Bursier de profesie. Acum am două. E drept, sunt în(că) în vacanţă. Şi încă nu sunt la doctorat. Din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre am avut bursă. De merit. Pentru că merit. Îmi place cartea. Şi caietul. Toate luate din banii altora.

Când o să fiu mare, vreau să fiu...bursier. După master, doctorat (huzur, 3 ani!), după un fellowship şi alt fellowship. Dacă nu merge, mai fac un master. Mie mi-e bine, dar:

• Formatul actual de burse nu încurajează tinerii să dea înapoi ce au primit (nu sunt singură în această nouă clasă de bursieri de profesie), iar atunci când trebuie să facă ceva în schimb de obicei sunt condiţii care nu încurajează antreprenoriatul tinerilor (nici clasic, nici social sau academic) ci, cel mult, întoarcerea în ţară
• Mediul de afaceri (cu puţine excepţii) nu investeşte în tineri decât punctual (de cele mai multe ori pe cazuri sociale) şi nu ia în calcul beneficiile pe care le poate avea sponsorizarea privată (deducere din taxe, dar şi ca formă de CSR)

Soluţia

Mie mi-ar plăcea o nouă formă de burse private, bazate pe alegerea companiilor, dar şi pe responsabilizarea bursierilor. Aceştia trebuie să returneze contravaloarea bursei în 5 ani de la finalizarea studiilor (câte 20% pe an, fără dobândă sau eventual doar cu dobândă care să acopere rata inflaţiei), însă companiile/ oamenii de afaceri se obligă să utilizeze banii returnaţi de foştii bursieri în sponsorizarea altor tineri.

Cum:

• Bursele private permit impunerea unor termeni pentru bursier prin contract, aşa că o companie/ un om de afaceri poate sponsoriza un tânăr cu condiţia ca acesta să returneze contravaloarea bursei într-un anumit timp
• Platformă de matching online care să conţină beneficiile pentru mediul de afaceri din sponsorizarea unui tânăr şi identificarea profilului tânărului pe care vor să îl sponsorizeze

Cât, ce, cum?

Impact

• Responsabilizarea tinerilor
• CSR mai deştept pentru companii
• Număr mai mare de tineri susţinuţi prin aceeaşi sumă de bani
• Sustenabilitate pe termen lung

Target:
Tineri şi mediu de afaceri, împreună pentru un viitor strălucit. Cu bănci din cărţi.

Formă
Platformă de matching on-line (cvasi "dating") între studenţi şi comunitatea de afaceri. Plus că ne lăudăm cu relaţiile şi prin social media (Tom went from being poor to engaged with SC. Viitorul copiilor înzestraţi Srl. )

Informaţii conţinute:

• tip bursă (socială, de merit, de plecat în afară)
• info despre tânăr (profil tip linkedin) + câţi bani a adunat şi de la cine
• follow-up (unde a ajuns, cât a reuşit să dea înapoi din "împrumut")
• beneficii pentru companii
• statistici
• harta cu cuplurile fericite
• testimonials
• focus pe câte un happy couple

Ce vă interesează pe voi:

Ce vă interesează pe voi:

1. Fezabilitatea
Îmi dau nota 10/10. Tehnic nu e aşa complicat şi dacă nu ne descurcăm, sigur găsim ajutor la bursierii de la MIT. Problema nu cred că poate fi rezolvată mai uşor. Nu aş desfiinţa bursele clasice (întodeauna există şi nostalgici), însă dacă tot suntem viitorul ţării, să fim un viitor mai responsabil.

2. Factorul Restart
Comunitatea de bursieri, dar şi cea de oameni de afaceri vor fi foarte încântaţi. Cred că mama nu se va supăra să am doi prieteni. Deodată. Dacă vreţi, facem şi un top al cuplurilor de nota 10 în funcţie de Factorul Restart :)

3. Sustenabilitatea
Faptul că bursierii ar da banii înapoi (fără dobânda, da?!) şi că şi mediul de afaceri se obligă să utilizeze banii returnaţi tot pentru burse vor duce la crearea unui fond permanent. 10 şi la sustenabilitate.

4. Inovaţia
Aţi mai văzut aşa ceva în România? Sau pe lângă? La capitolul acesta mi-aş da un 10+. Chiar dacă nu am inventat eu FB.

5. Potentialul de a genera schimbarea
Poate genera schimbare peste tot. Probabil va fi şi cea mai extinsă schimbare, dacă ne gândim câţi vor studia prin străinătăţuri. Propun şi o galerie de vederi. În plus, unii dintre noi poate candidăm şi răspundem la şi mai multe probleme din România, nu doar luăm 10 la olimpiade.

Vedeţi de ce am două burse?