Ce îmi supără neuronii

Salut. Sunt Tom. Bursier de profesie. Acum am două. E drept, sunt în(că) în vacanţă. Şi încă nu sunt la doctorat. Din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre am avut bursă. De merit. Pentru că merit. Îmi place cartea. Şi caietul. Toate luate din banii altora.

Când o să fiu mare, vreau să fiu...bursier. După master, doctorat (huzur, 3 ani!), după un fellowship şi alt fellowship. Dacă nu merge, mai fac un master. Mie mi-e bine, dar:

• Formatul actual de burse nu încurajează tinerii să dea înapoi ce au primit (nu sunt singură în această nouă clasă de bursieri de profesie), iar atunci când trebuie să facă ceva în schimb de obicei sunt condiţii care nu încurajează antreprenoriatul tinerilor (nici clasic, nici social sau academic) ci, cel mult, întoarcerea în ţară
• Mediul de afaceri (cu puţine excepţii) nu investeşte în tineri decât punctual (de cele mai multe ori pe cazuri sociale) şi nu ia în calcul beneficiile pe care le poate avea sponsorizarea privată (deducere din taxe, dar şi ca formă de CSR)